Ego-ul Activ Vs. Ego-ul Pasiv
Ego-ul activ este usor de recunoscut. Oamenii cu un ego activ se vor comporta in maniera inalta si vor pretinde importanta de sine. Ei vor fi aroganti. Acest ego este usor de manevrat pentru un Maestru. El trebuie doar sa il zdruncine de cateva ori si il va sparge.
O mica poveste:
Un psihiatru isi intreaba pacientul daca sufera de fantezii de importanta de sine. Omul ii raspunde: "Cu siguranta, nu! De fapt, eu ma gandesc despre mine ca sunt mult mai neimportant decat sunt, in realitate!"
O persoana cu ego activ nu se va lipsi de el cu nici un pret. Ego-ul pasiv este subtil si viclean. Oamenii care au ego pasiv vor poza ca fiind foarte umili, lipsiti de curajul de a face fata altor oameni si evitand orice motivatie de implicare. Cea mai rea parte a acestui lucru este ca ei se gandesc ca sunt asa pentru ca nu sunt egoisti. In realitate, ei isi pazesc ego-ul pentru a nu fi ranit de inconstienta gandului ca sunt umili.
Oamenii cu ego activ sunt ca niste crengi vechi si uscate. Se pot rupe usor. Cei cu ego pasiv sunt ca niste crengi proaspete si verzi. De fiecare data cand ego-ul lor este lovit, ei se indoaie dar nu se rup. Ego-ul lor este bine pazit de ei insisi, incat devine foarte greu de manevrat. De fapt, ei se straduiesc sa-l pazeasca dar intr-o maniera pasiva si usoara.
EU Si Al Meu
'Eu' este ego, radacina fricii. 'Al meu', 'aceasta este casa mea', 'aceasta este masina mea', 'acestia sunt prietenii mei' reprezinta radacina lacomiei. 'Eu' reprezinta o activitate continua. 'Al meu' reprezinta o posesivitate continua. Incerci mereu sa iti largesti granitele. Incerci mereu sa schimbi lucrurile din exterior. Vrei sa largesti granitele pentru 'al meu'. De exemplu: ai o masina obisnuita dar iti doresti o masina mai luxoasa sau mai multe masini. Ai o casa in care traiesti dar iti doresti o casa mai mare. Aceasta personalitate este bazata pe posesie. Astfel de oameni se simt fericiti, in siguranta si relaxati numai cand poseda din ce in ce mai multe lucruri.
Adancul sentiment de insecuritate, acea frica, ne conduce la mai multa lacomie de a avea mai multe lucuri. Nevoia de a avea mult nu este altceva decat un sentiment de insecuritate. De obicei ne simtim mai in siguranta daca avem mai multi prieteni, rude si multe alte lucuri in jurul nostru. Cu mai multa siguranta, simtim ca nu ne poate lua nimeni din aceasta lume.